Omul în armură și cu inimă de înger

tumblr_mvwq16wEbb1s3wm0zo1_500

Legată la ochi, cu pași mărunți și nesiguri cobor din vehiculul neobișnuit, cu roți de uriaș și ajutată de cine știe ce creatură mă apropii de ce pare a fi o poartă. Creatura găsește clanța, descuie și mă ghidează înăuntru. Îmi dezvelește ochii și mă poftește pe tărâmul lui, omul în armură și cu inimă de înger. Stă în fața mea. E înalt, înalt de-mi atinge cerul. Are mâinile mari, mari de-mi cuprinde tot spatele. Are degete lungi, lungi de-mi cuprinde încheietura toată. Și ochii… Ochii sunt verzi, verzi ca iarba, ca ochii mei fără pic de maro în ei ce-mi ține ațintită privirea. Iar zâmbetul… Zâmbetul lui îmi cuprinde inima și mi-o încălzește. Mi-o încălzește cu atâta forță că-mi face obrajii să ardă de fericire.

Poartă o armură grea, cu țepi de fier ce lucesc amenințător în lumina soarelui brăzdată de imagini și simboluri ca niște tatuaje. E atât de bine făurită că nu se vede nici măcar o zgârietură deși o poartă mereu. E perfectă. Uneori stau și studiez fiecare desen al armurii încercând să găsesc o rezolvare, un indiciu, o explicație, dar singurul lucru pe care îl primesc înapoi este o privire rece și armura care se extinde peste chipul său și i-l face de piatră, de stâncă groasă, fără cusur, fără vreo expresie. Îi rămân mâinile neacoperite și fine ce-mi cuprind mie mâinile și le țin strâns ca o consolare. Consolare că nu poate încă să-mi arate chipul cu zâmbetul lui. Și atunci zâmbesc eu… Îl iau în brațe chiar dacă armura poate îl împiedică să simtă căldura corpului meu descoperit și chiar dacă țepii îmi sfâșie pielea și-mi străpung carnea. Îmi las capul să se odihnească pe pieptul său, acolo unde e cald, unde uit că armura are țepi și-l strâng și mai tare în brațe căci știu că acolo sub stratul gros de fier se află inima unui înger, inima lui de înger.

Ușor, ușor încep să-i simt mâinile mari pe spatele meu, strângându-mă din ce în ce mai tare, iar armura extinsă pe chip se retrage încet, dezvelind ochii săi verzi, zâmbetul îmbătător și privirea hipnotică doar pentru câteva clipe. Îmi sunt de ajuns. Sunt de ajuns pentru a-l îmbrățișa mereu deși țepii mă rănesc. Sunt de ajuns pentru a crede cu tărie că sub armura asta dură se află inima unui înger blând și cald.

Despre Crina

The words I write are telling my story...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Bloguri, Bloggeri si Cititori
Follow Cuvinte on WordPress.com
%d blogeri au apreciat: